Ma tot ascund si incerc sa par asemeni pietrei despre care-am filosofat,dura, puternica si rezistenta, fara sa-mi dau seama ca sunt defapt...piatra care se sfarma usor, fara sa-mi dau seama ca de fapt ce am in minte e un ideal. Si da..tind sa idealizez tot, mi-e bine doar in lumea mea ferita de realitate,rautati,minciuni,iar visele mele sunt singurele care-mi dau aripi si nu ma ranesc. M-ascund si nu am puterea sa recunosc, mi-e rau si vreau sa strig din toata puterea si simt mereu un gol in stomac,si tot ce vreau...vreau sa plang ,sa fii… dar nu intelegi, si esti prea departe, mi-e frica sa nu fac ceva gresit, nu stiu cum sa-ti vorbesc.si nu mai vreau sa ma gandesc la ce va fi sau cum va fi, nu vreau planuri,promisiuni,ganduri.Esti tu, si atat,si poate tocmai asta ma face vulnerabila.Vreau doar sa simt, si crede-ma e ca un drog....si poate…nu-ti pasa ca-mi pasa. O speranta mult prea egoista mi se-nfiripa zi dupa zi in suflet, ma macina, nu ma lasa sa dorm…ca si tine de altfel. Cui ii pasa? M-am lasat dusa de val si nu-mi pasa unde-ajung... E atat de obositor sa fiu mereu de nepatruns, sa cred si sa par ceva ce nu sunt, sa zambesc mereu ca si cum totul e perfect…e impotriva principiilor mele,si stiu ca nu e mult si stii la ce ma refer si totusi cum se poate sa nu-mi pese cum se va sfarsir..Veau sa sti..sa fi, sa dai sa nu-ti pese de altceva. Stiu, nu poti, si n-ai decat sa critici dar…cui ii pasa? Mi-e frica,plang,tremur,sper,zambesc,plang iar si apoi rad si poate o sa ma indragostesc in sfarsit...Inca imi pasa de tine dar....Cui ii pasa daca intelegi? Mie nu...altceva nu-mi pasa ! Am terminat iar tie...tie no` sa`ti mai zic nimic...NIMIC ! Si sti de ce ?? Pentru ca nu intelegi , nu ai inteles si nici nu o sa intelegi vreodata ! Punct ! Poate o sa sune aiurea ce zic dar.....cauta`ma cand o sa fi tu pe cel care l`am cunoscut si pe cel care l`am placut ! Pana atunci...ma abtin cu greu sa`ti mai spun ceva..:
